Mersul cu trenul a insemnat, in ceea ce ma priveste, aventura si cunoastere, dar si intoarcerea acasa, in provincie. Si astazi, cand vad trenurile in gara ma incearca un sentiment de nostalgie si melancolie pentru vremea cand eram studenta si faceam naveta intre Bucuresti si Banie. Evadarea din Bucuresti avea atunci un singur scop, de ordin sentimental: sa ma reintalnesc cu prietenii din scoala, de la bloc si sa ii revad pe bunici, dar si pe mama, care, desi crescusem mare, inca ma astepta enigmatica si cuminte pe peron.
Era o adevarata „distractie” pentru mine sa calatoresc la clasa a II-a, asta insemnand: calcat pe bataturi din cauza imbulzelii, dat din coate, conversatii anoste, mirosuri intepatoare, de sudoare si fier incins, mai ales in perioada verilor toride. Aceste mici „neajunsuri” aveau insa un farmec cu totul aparte, caci evadam – si cat de bucuroasa eram s-o fac – din capitala (cea fascinanta , cu viata ei tumultuoasa si ofertanta, dar infernal de poluata), iar pe masura ce ma apropiam de orasul natal, simteam ca …renasc. Ma cufundam in lecturi savuroase sau ma lasam pur si simplu absorbita de peisaj, in ritmul taraganat, deconectant, al rotilor de tren. Cateodata, nu stiu cum, nimeream, dupa locul inscris pe bilet, intr-un compartiment atat de slab luminat, incat, pe masura ce se intuneca afara, de-abia mai puteam distinge barbat de femeie. Neputand citi, trageam un pui de somn…
Asa ma intorceam in timp, chiar in vestitul Orient Express, undeva pe drumul dintre Paris si Istanbul, strabatand Nancy –Strasbourg– München – Viena – Budapesta. La acea vreme, „trenul regilor si regele trenurilor” (cum i se mai spunea) trecea prin orasul meu natal,Craiova. Ma emotionam la gandul ca strabunicii mei il zarisera (probabil) pe peron si depanasera povesti, de noapte buna, copiilor, nepotilor. Odata ce reveneam la realitate, ma intrebam cat de minunat ar fi sa pornesc, eu insami, prin lumea larga, la bordul unui tren, dichisit, elegant, rapid, confortabil.
In zilele, dar mai ales noptile, in care nu puteam sa adorm, ma delectam cu destinatii exotice si pitoresti , pe internet. Asa descoperisem, de pilda, vacante cu trenuri si Perfect Tour ( site-uri care ofera pachete de calatorie la preturi foarte accesibile.) De cand visam la o croaziera feroviara, Franta -Italia-Slovenia-Ungaria, nici eu nu mai tineam minte…
Parisul vibrant si romantic, care atragea mii si mii de artisti, scriitori, ganditori, aventurieri, indragostiti, in fiecare an, ma cucerise definitiv si iremediabil.Era absolut obligatoriu sa ii dedic cel putin o saptamana, ca sa pot sa-l savurez si sa-l cunosc pe indelete. Ma asteptau intortocheatele si cochetele stradute medievale din Cartierul Latin, Champs-Elysee, Turnul Eiffel, Notre-Dame, galeriile Lafayette, Jardins des Tuilleries, Luvrul (cu exponatele sale vechi de peste sapte mii de ani), putin mai departe, la 17 km de Paris, Versailles…
Din traseul meu imaginar cu trenul nu lipsea nici partea de nord a Frantei ale carei regiuni(Calais, Picardie, si bineinteles, Alsacia si Lorena) ma ispiteau cu vinuri, sampanie, palate gotice. Catedrala din Reims, unde se incoronasera regii, castelul Chantilly, catedrala din Amiens sau palatele si gradinile de pe Valea Loarei (recent integrata in patrimoniul Unesco) erau toate bijuterii arhitecturale, care ma atrageau precum un magnet. As fi vizitat Strasbourg, apoi mi-as fi continuat drumul spre sud, prin Besançon, direct spre nordul Italiei, cu orasele ei istorice, scaldate in bogatie si frumusete:Genova, Milano, Verona, Venetia, Bologna, Florenta…
Ma intrista faptul ca taramul idilic numit Venetia s-ar putea vreodata scufunda inainte sa apuc sa il vad. Scriitorul american Herman Melville reusise, ca nimeni altul, sa capteze esenta acestui loc afirmand: „Prefer sa fiu in Venetia intr-o zi ploioasa decat in orice capitala intr-o zi frumoasa”. Primul meu gand, daca ajungeam aici, era sa ma imbarc pe celebrele vaporetti si sa admir in voie grandoarea orasului…
Al doilea oras care ma obseda, dupa Venetia, era Verona, cea rafinata si prospera, cu minunatele Piazza Bra, Piazza delle Erbe, (cea mai veche de aici), Arena din Verona – un amfiteatru roman construit prin sec. I d.H., Podul de piatra, Piazza dei Signori, Ponte di Castelvecchio sau Castelul Vechi. Un edificiu absolut romantic care ma vrajea, la fel de mult, era Casa Julietei , unde se petrecuse celebra scena de iubire, din literatura universala, intre Romeo Montague şi Julieta Capulet. Nu eram sigura ca imobilul avea legatura cu ceea ce scrisese Shakespeare (din cauza unor neconcordante intre piesa si realitate), iar balconul de la care Julieta ar fi rostit cuvintele: “Romeo, ah! De ce eşti tu Romeo? / Te leapada de nume si de tata…” fusese (aparent) construit mult mai tarziu, in scopuri comerciale. Dar ce importanta mai avea? Pana la urma, daca ma luam dupa emblema aflata pe frontispiciu, edificiul apartinuse (probabil) familiei Capulet (nume care vine de la cappello, adica palarie). Cel putin, asa imi placea sa cred…
In fine, la intoarcere imi propuneam s-o cotesc spre Slovenia (via Ljubljana, Postojna, care ascundea o pestera impresionanta (capodopera a naturii), Celje, stravechea localitate istorica, Maribor, al doilea oras sloven ca marime), si in sfarsit, Ungaria, cea burgheza, monumentala. In Budapesta, cel mai frumos oras de pe Dunare, voiam sa ma duc oriunde m-ar fi purtat pasii, ochii, mintea. Majoritatea cladirilor, construite in prima jumatate a secolului 19, in stil Art-Nouveau, atrageau atentia oricarui turist venit din Romania. Era reconfortant faptul ca, in aceasta metropola, ca si in Londra de altfel, nu aveai cum sa te ratacesti. Bine sistematizat, divizat in 13 sectoare (varos), orasul indica permanent hoinarilor, prin placutele plasate pe absolut toate cladirile din oras, in ce piata (ter), pe ce boulevard (korut) sau in apropierea carui pod (hid) te aflai. Budapesta se dezvaluia privirilor in toata splendoarea ei! Citadella, podurile (9 la numar), intre care Podul Libertatii (dar si al sinucigasilor), Podul cu Lanturi, Hotelul de lux Gellert, tot in stil architectonic Art Nouveau, Memorialul Gellert (ridicat in amintirea Sfantului cu acelasi nume, calugar benedictin si stalp al crestinarii maghiarilor), Castle Hill (Castelul Regal) din Buda, care reusise sa supravietuiasca indelungatei stapaniri otomane sau Catedrala Sf Mathias (cea mai valoroasa biserica din Budapesta), datand din secolul 13, muzeele (chiar si Muzeul de Martipan) n-aveau cum sa nu ma farmece pentru totdeauna!
Ei bine, asta da vacanta ideala cu trenul prin Europa, nu credeti?
E bine de stiut:
Daca printre voi se afla romantici, ca mine, in cautarea unor calatorii de neuitat, cu trenul prin Europa, sfatul meu este va cumparati bilete de tren de la Perfect Tour, liderul pe piata serviciilor de turism din România si reprezentantul Rail Europe (retea internationala care uneste intreg continentul). Rail Europe se afla in Romania inca din 2008 si este garantul unor experiente unice, la bordul unor trenuri moderne si civilizate, de toate tipurile: TGV, regionale, panoramice, de noapte (marcile schimbandu-se in functie de tara respectiva, ca de ex: SNCF pentru Franta, DB pentru Germania) si “internationale” (Eurostar, Thalys, Elipsos).
vivianarosca.wordpress.com 